Sursa de inspiratie ne loveste cateodata in cele mai inadecvate momente sau locuri, desi pot spune ca vremea anosta din seara de 10 martie era chiar una potrivita inspiratiei.
Cuvintele alese apar atunci cand te astepti cel mai putin.
O seara rece pot spune,picaturile loveau asfaltul invadand stradutele dintre blocuri intr-un mod sumbru si rapid aducand tristetea si poate chiar lenea pentru unii.
Eu,coborand pana jos sa cumpar un suc si ceva dulce pentru a combate vremea aceea,cand ajung in fata scarii ma opresc sa fumez una dintre primele si ultimele tigari din acea zi.
Analizez mediul inconjurator. Este rece,trist. In timp ce fumez tigarea o fata nedumerita se opreste in fata scarii mele se uita la mine, se uita in stanga, se uita in dreapta se uita iar la mine, isi face curaj si se apropie.
Ma intreaba : Ce bloc este acesta ?
Eu ii raspund : Blocul 21.
Ea ma intreaba iar : Stii care este blocul 29?
Eu : Nu..nu stiu,probabil ca este in stanga sau..in dreapta.
Ea m-a intrebat ce numar are strada si i-am raspuns :
Numarul 2.
S-a mai uitat putin nedumerita la mine si mi-a spus multumesc dupa care a plecat agale prin ploaie la fel cum venise.Totusi ceva era ciudat, pana si inflexiunea din vocea ei demasca o incertitudine sufleteasca. Totul a fost scurt, maxim 1 minut, dar parca minutul acela a durat mult mai mult, parca timpul a stat in loc si mi-a oferit zecile de ganduri,intrebari si stari diferite.
A fost de parca o stiam de undeva dar nu prea stiu de unde caci nu am mai vazut-o niciodata.
Un fior ma trece cand scriu,e ciudat, e chestia aia care nu stii de unde vine si pur si simplu lucrurile curg repede, intens si linistitor in acelasi timp.
6 proprozitii. 1 minut, un mediu inconjurator un ceas si o persoana surprinzator de confuza dar in acelasi timp nedefinita de mine.
Situatie irelevanta dar ciudata. Doar o alta seara ce spune povesti scoase din sunetul ploii reci.
Urmatorul lucru care mi-a atras atentia a fost o doamna ce ajuta o batranica de la scara de langa mine. A fost un moment impresionant dar in acelasi timp ma mira.
Batranica avea in jur de 90 de ani, era trecuta prin toate greutatile vietii.
Viata insusi scursese toata vitalitatea din ea.Mergea cu ajutorul unui cadru, incheieturile ii erau slabite si spatele era adus de timp dar totusi in ciuda faptului ca timpul a schimbat-o, ea nu uitase sa zambeasca oricum ar fi viata. Poate ca a iesit sa simta si sa vada iar o seara umeda de martie, poate s-a gandit la toate ce le traise si poate avea nevoie si de ajutor ca sa parcurga o distanta infima pentru noi dar lunga pentru ea..pur si simplu am avut o stare de genul " Putem face mult mai mult pentru lumea asta " , cateodata esti supus sa stai in exterior si sa analizezi toate sensurile si trairile vietii.
O tanara domnisoara nedumerita care se afla la inceputul vietii si are multe lucruri de invatat si de trait, plina de energie si capacitate de a face orice..
si..
O batrana uscativa in pragul sfarsitului varstei a 3 a care a prins si a gustat din toate trairile celor 9 decenii si un pic si care inca mai savureaza fiecare picatura a vietii asa cum poate mai bine pana cand ceasul va suna.
Inceputul vietii si sfarsitul vietii, 2 limite intre care trebuie sa te extinzi cat mai mult.
Tineretea si batranetea. Puterea si slabiciunea. Dragostea si ura. Fericirea si suferinta.
Toate sunt in mainile tale, trebuie doar sa stii cum sa le administrezi.
Intr-o seara de martie se pot intampla,simti si spune multe asa ca nu da inapoi niciodata de la ceea ce simti si ceea ce poti face pana nu e prea tarziu, nu exista timp pentru regrete.
Nisipul din clepsidra se scurge si toti mai aveti multe de facut si de spus so...
Don't waste life! Taste it! :)
