Now i can see the painting beyond the wall.
Da, recunosc o adiere lenta si deprimanta m-a atins.. dar dupa mi-am spus ca nu exista timp pentru durere si ca timpul trece, iar noi cei de altadata nu o sa mai fim la fel.
Noutatea intotdeauna ne impresioneaza dar din pacate o asociem cu trecutul de foarte multe ori si incercam sa ne dam seama ce lipseste.
Asta faci tu..asta fac si eu, si tot la fel ramanem, aceeasi stalpi in alte ipostaze.
Yesterday was like a sweet cake, today's is like the memory of that cake.
You know, a memory you cannot catch.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu