Sezonul glaciar încă nu s-a terminat, cu toate că îl simţim pană în măduva oaselor... frigul nu se aşterne pe noi doar fizic.
El este simţit pretutindeni, stinge flăcările inimii,aduce singurătate si durere.
Lucruri bune, hranitoare minţii.
Pielea albă si catifelată este strapunsă de către gerul nemilos ce tanjeşte cu ardoare sa vadă o picatură de sange prelingandu-se pe un ten strălucitor.
O imbrăţişare ca în poveşti..lipsită de un fir pur şi cald. Plină cu gol, un gol ce se face simţit odată cu vorbele mele.
Puncte amare îţi cad in inimă..cad precum cuiele de plumb, gri dar reci.
Îţi întinzi sufletul pană în varful degetelor, iar prin buricul degetelor iese un fum gri, un fum ce te orbeşte, te bagă în ceaţă şi te pierde.
Simţi bucuria diferit dar nu zambeşti, căci zambetele te duc departe, tu momentan stagnezi in camera mizerabilă,plină de mucegai si prost luminată.
Ţurţurii de gheaţă stau să se prindă de corzile vocale şi odată cu ei şi tu vei deveni unul lipsit de glas.
O linişte agonică te va seca, te va înebuni si vei claca.
Te vei răci si te vei usca precum natura, iar toate lucrurile astea te vor indrepta catre artă.
Arta de a tăcea, de a suferi, de a te contura într-o încăpere mai rece decat tine.
Arta de a privi cu pasiune moartea, lucrurile reci, sangele, plumbul ce atarnă greu de un suflet.
Regretele se vor lovi de tine precum alicele de metal, te vor sfaşia dar nu te vor omorî.
Îţi vor scormoni in inimă şi o vor manca, iar tu nu o sa faci nimic ca să schimbi asta.
Sărutul alb este departe de tine, probabil că nu o să îl mai simţi niciodată, el te arde pe dinăuntru dar te şi stinge.
Îţi lasă corpul gol, un sac de piele fară sens in universul în care tu crezi că eşti regină.
Nonşalant... dar trecător.
Something is freezing over here..maybe it's you or maybe it's my perception of the world.
Lucruri bune, hranitoare minţii.
Pielea albă si catifelată este strapunsă de către gerul nemilos ce tanjeşte cu ardoare sa vadă o picatură de sange prelingandu-se pe un ten strălucitor.
O imbrăţişare ca în poveşti..lipsită de un fir pur şi cald. Plină cu gol, un gol ce se face simţit odată cu vorbele mele.
Puncte amare îţi cad in inimă..cad precum cuiele de plumb, gri dar reci.
Îţi întinzi sufletul pană în varful degetelor, iar prin buricul degetelor iese un fum gri, un fum ce te orbeşte, te bagă în ceaţă şi te pierde.
Simţi bucuria diferit dar nu zambeşti, căci zambetele te duc departe, tu momentan stagnezi in camera mizerabilă,plină de mucegai si prost luminată.
Ţurţurii de gheaţă stau să se prindă de corzile vocale şi odată cu ei şi tu vei deveni unul lipsit de glas.
O linişte agonică te va seca, te va înebuni si vei claca.
Te vei răci si te vei usca precum natura, iar toate lucrurile astea te vor indrepta catre artă.
Arta de a tăcea, de a suferi, de a te contura într-o încăpere mai rece decat tine.
Arta de a privi cu pasiune moartea, lucrurile reci, sangele, plumbul ce atarnă greu de un suflet.
Regretele se vor lovi de tine precum alicele de metal, te vor sfaşia dar nu te vor omorî.
Îţi vor scormoni in inimă şi o vor manca, iar tu nu o sa faci nimic ca să schimbi asta.
Sărutul alb este departe de tine, probabil că nu o să îl mai simţi niciodată, el te arde pe dinăuntru dar te şi stinge.
Îţi lasă corpul gol, un sac de piele fară sens in universul în care tu crezi că eşti regină.
Nonşalant... dar trecător.
Something is freezing over here..maybe it's you or maybe it's my perception of the world.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu