" ...Scrasnind din dinti am tipat dupa un pahar de aer, picioarele mi se tarau imbietor pe piatra umeda si mizerabila, julindu-se. Siroaie de sange ma inconjurau..se scurgeau de pe trupul meu precum cascada Iguazu, ma taram subtil catre lumina de afara, incercand sa scap de cusca morbida,mediu al fericirii pentru oameni, numita "casă".
Pielea-mi era lipita de oase, hrana si apa buna nu mai vazusem de luni intregi iar singurul meu prieten era un sambure, un sambure de mar.Cu el vorbeam cand ei nu se uitau la mine.
El ma intelegea si ma sfatuia sa fac ceea ce simt... "